Deprinderile motrice – Pregătire fizică
Deprinderile motrice – Pregătire fizică

Deprinderile motrice – Pregătire fizică

Ce sunt deprinderile motrice ?

Deprinderile reprezintă „calităţi ale actelor motrice învăţate, care prin exersare dobândesc indici superiori de execuţie: coordonare, precizie, viteză, uşurinţă, plasticitate, automatizare“. Deprinderea mai pe larg este rezultatul învățăturii. Este o componentă automatizată a activității, caracterizată prin desfășurarea în afară sau prin reducerea controlului conștient/rațional, realizare spontană și facilă. Se fundamentează pe un stereotip dinamic, rezultat din exersare, practicând exerciții fizice în mod constant sau pe matricea funcțională în care sunt reunite veriga aferentă și cea efectorie a reflexelor.

Deprinderea este o achiziție care reprezintă adaptarea la mediu. Autorii de engleză numesc această deprindere “skill”, iar cei francezi “habitude” și definește deprinderea “că rezultând din consolidarea prin exercițiu și învățare a anumitor operații”. Deprinderea motrică rezultată din procesul învățării se integrează în structuri motrice (pattern-uri), ce corespund anumitor situații. Deprinderile motrice sunt caracterizate de precizie, eficientă, și cursivitate. Orice mișcare, gesturi sau acte, bine învățate se transformă în deprindere. Deci, deprinderile pot fi definite ca trăsături sau caracteristici ale actelor motrice învățate prin repetare, ce posedă indici calitativi superiori de execuție (coordonare, precizie, cursivitate, viteză, automatism).

Deprinderile și perceperile motrice

a) Deprinderile motrice reprezintă componente ale conduitei voluntare a omului și, că atare, sunt conduse și formate în mod conștient. La nivel superior de învățare, actele motrice decurg repede, cu precizie și ușurință, că urmare a efortului personal de constituire și de rafinare a programului de acțiune. Până la faza de automatizare (a unora dintre deprinderile motrice) în care mișcările sunt dirijate aparent involuntar, subiectul depune eforturi remarcabile (cum se întâmplă în învățarea mersului) sau face un număr mare de încercări/repetări.

b) Deprinderile motrice sunt specifice unei activități, nu sunt aptitudini motrice generale și, că atare, reprezintă modalități de comportament motric învățat; fiind rezultate calitative ale învățării mișcărilor.

c) Deprinderile motrice sunt structuri de mișcări coordonate, constând din integrarea în sisteme motrice a unităților mai simple, însușite anterior.

d) Deprinderile motrice au la baza educarea capacității de diferențiere fină și rapidă a indicatorilor, care constituie elementele informaționale senzorial-perceptive în dirijarea acțiunilor. De la perceperea indicatorilor principali se trece la sesizarea unor însușiri mai puțîn evidente, dar importante pentru performanță. De exemplu, de la gestul global al adversarului care lovește mingea cu rachetă, la sesizarea direcției și forței cu care această va veni, apreciată după unele caracteristici ale modului de mișcare a rachetei.

e) Deprinderile motrice se caracterizează printr-o rapidă și eficientă aferentatie inversă, care permite corectarea pe moment a unor inexactități ce pot apărea.

f) Stabilitatea relativă în condiții variabile și plasticitatea sunt însușiri importante ale deprinderilor motrice. Pe de o parte, oricât de exactă ar fi o anumită execuție, niciodată ea nu este repetată și reprodusă cu aceleași detalii, atât datorită unor cauze interne (aparținând reactivității subiectului), cât și a unora externe (micile variații ale ambianței sau situațiilor).

g) Că aspect exterior, deprinderile motrice se prezintă de cele mai multe ori sub formă de structuri individuale, determinate de însușirile sau aptitudinile variabile ale subiecților care învață aceeași mișcare.

h) Formarea deprinderilor motrice este condiționată de numeroși factori obiectivi și subiectivi, dintre care amintim: aptitudinile motrice, motivația, nivelul pedagogic al instruirii, cantitatea și eșalonarea exersarilor, aprecierea și autocontrolul rezultatelor.

Având în vedere faptul că, formarea deprinderii presupune trecerea de la dezorganizare la organizare, acest proces este multifazic și implică intervenția multor procese și fenomene psihice. În final, deprinderea este un proces ce înglobează nu numai exersare, ci și alte suproduse de natură psiho-pedagogică complexă.

Mişcări pe care trebuie să le incluzi în antrenamentul tău:

  •  Genuflexiune pe stepper

Stai cu picioarele pe stepper, depărtate la nivelul umerilor. Du bazinul mult în spate şi coboară până când coapsele sunt aproape paralele cu solul. Ai grijă ca genunchii să nu depăşească linia pantofilor. Menţine spatele drept şi braţele încordate. Stai astfel timp de 10 secunde. Repetă de patru ori.

  •  Planşă pe două mingi

Pune-ţi palmele pe o minge. După ce te echilibrezi, aşază-ţi şi picioarele pe cealaltă. Ca să poţi menţine poziţia, trebuie să încordezi foarte bine abdomenul şi lombarii, dar exerciţiul este excelent pentru toată musculatura corpului. Stai astfel până când nu mai poţi menţine poziţia corectă.

  • Crunch cu greutate

Stai pe spate cu genunchii flexaţi şi tălpile pe sol. Ţine în dreptul pieptului un disc cu greutate. (Niklas a lucrat cu 10 kilograme, dar greutatea trebuie ajustată la condiţia fizică a fiecăruia.) Lent, ridică trunchiul de pe sol şi întinde braţele spre genunchi, până când ajung paralele cu coapsele. Acest exerciţiu este recomandat doar celor avansaţi, datorită implicării muşchilor lombari. Repetă de 8-12 ori. Efectuează patru seturi.

  • Fluturări laterale cu discuri

Stai în poziţie de genuflexiune – corpul este uşor aplecat în faţă, iar genunchii puţin îndoiţi. Ia câte un disc în fiecare mână. Flexează coatele foarte puţin şi ţine braţele paralele cu coapsele. Fără să schimbi unghiul coatelor, du braţele mult în lateral. Patru serii a câte 12 repetări vor fi suficiente.

SĂNĂTATEA ÎNSEAMNĂ FERICIRE!

Referințe:

Categorii: